Screens(h)aver Cîrţu [FC Basel - CFR Cluj 1-0]

Acum, la cald (deşi mă trec fiori reci prin ceafă şi frisoane prin sinapse când mă gândesc la ce oroare am asistat!), nu mă simt în stare să analizez în modul cel mai serios, calm, obiectiv  şi paşnic această partidă stupidă. Dacă mi se va mai ridica vreodată pâcla groasă de pe creier, poate am să revin în zilele următoare cu alte comentarii, gânduri, impresii sau o bâtă.

În seara asta târzie spre o dimineaţă devreme, am să mă rezum doar să fac o sumară trecere în revistă a celor întâmplate în ţara unor bancheri fericiţi că pot să tragă de urechi un român total rupt în fund care a îndrăznit să cerşească un credit. Am să folosesc mai multe imagini şi mai puţine cuvinte. Deoarece imaginile mi s-au fixat pe retină şi cauterizat pe scoarţă, în timp ce cuvintele mi-au cam rămas în gât. Am încercat o vreme să-mi dau seama ce se întâmplă pe teren, fără să reuşesc să mă trezesc din starea de buimăcie, dar din momentul în care meciul mi-a fost întrerupt în mod repetat, obsesiv, de screensaverul Cîrţu, oferit cu dărnicie de regia de transmisie, mi-am dat seama că tot sistemul (de valori) este virusat şi trebuie apelat la specialişti care să-l cureţe, înainte să ne cureţe.

Aşadar, vă ofer FC Basel - CFR Cluj, meci disputat într-o frumoasă seară elveţiană de Champions League, la sfârşitul căreia ne-am dat seama că partea noastră de ciocolată era umplută cu rahat...

Încă de la lovitura de începere se poate observa
"încrederea" în forţele proprii...

Atmosfera e potrivnică, neplăcută, iritantă.

Prea mult roşu şi albastru în tribune, pe tricourile adversarilor,
ba chiar şi în plasa porţii!

Deşi cântecele şi scandările suporterilor sună altfel,
atmosfera miroase a Ghencea...

Nu trec nici 5 minute până avem cea mai mare (şi singura!) ocazie a meciului
(ce aşteptam? eficienţă maximă? două ocazii - două goluri?)

Preluare prea largă a lui Culio,
venită probabil din frica de a nu rata şutul din prima,
minge făcută cadou unui portar pe care probabil nu l-am mai văzut
niciodată după faza asta!...

Moment crucial (care ne-a pus cruce!):
Piccolo e lovit cu cotul de către Almerares şi iese pe margine,
necesitând îngrijiri medicale.
Kivuvu trece provizoriu fundaş central şi jucăm în 10.

Argentinianul primeşte doar "galben",
pentru că pe arbitrul francez nu-l cheamă Tudor...

... şi nu ne descurcăm. Minutul 15 - 1-0 - gol... Almerares!

Brazilianul Bastos primeşte un "autograf" argentinian.
Abraham rămâne în teren; arbitrul nu rupe... dezechilibrul.
Bastos revine cu un tricou nou, după ce se înscrie în rândul donatorilor de sânge. Tot meciul va fi mai mult pe jos. Adversarii nu aleg naţiile.
Şi argentinianul Tomas Costa se ţine de gură şi nu!, nu-l pufneşte râsul...

Arbitrul e francez (nu vă mai obosesc cu numele).

S-ar putea înţelege şi cu Tony în limba lui Ionesco, dar preferă, evident, conversaţiile amicale despre La Fontaine cu gazdele.

Priviţi-l din faţă şi din profil! Are ceva din Colina, nu-i aşa?

(dar de ce nu poate s-o arate şi din fluier?!)

Bine, mai trebuie să exerseze privirea criminală a italianului,

că a lui bate mai degrabă spre la vache qui rit...

Elveţienii iubesc careul lui Nuno Claro,
în care iarba este călcată mărunt în picioare,
iar poarta li se pare foarte atrăgătoare.
Ocazii gârlă!

Respinge Nuno Claro, respinge Cadu, respinge Nuno Claro,
respinge bara...

Ba ne mai ajută şi invenţia englezească numită "off-side"!
Ce noroc cu petarda de Frei!

La vârsta şi experienţa lui, să nu ştie măcar o dată să scape de ofsaid!...

Dar unde e CFR-ul nostru drag?

În propria jumătate de teren,

scufundat adânc în jumătatea goală a paharului.

La ce pase de rugbist a dat Kivuvu, nu pot să vă ofer decât o fotografie

în care (re)apare portarul lor, dar nu se vede şi poarta Baselului...

Culio. Dezamăgire cruntă!
Dacă nici măcar el, "împăratul", ce să le ceri pigmeilor!?...

Pleacă pe urmele lui Traore, cu capul în pământ, învins.

(Încă) omul şi antrenorul Cîrţu încearcă să-l consoleze...

Screenshot-uri de SCREENSAVER

- Cîrţu Sorin -
transformare cutremurătoare în decurs de câteva zeci de minute!...

Da... Ce vă spuneam?
Greu de transpus în cuvinte, propoziţii, fraze învăţate în cei 7 ani de acasă. După acest meci, probabil Champions League va deveni un program de televiziune nerecomandat copiilor şi celor cu probleme cardiace.

Poate va mai rula doar după miezul nopţii,
între "28 days later" şi "28 weeks later".

Iar lumea va ajunge, en fin, să "cunoască" CFR-ul lui Cîrţu,
asimilându-l caricaturii care a rulat pe micul ecran ca un screens(h)aver
menit să nu salveze nimic, ci să radă tot, să distrugă...

Ce rost mai are să comentăm meciul şi să analizam cauzele eşecului?

Să spunem doar că orice şansă de a mai înscrie a rămas... şi mai nulă
după eliminarea lui Piccolo (împingere criminală! ha! ha! ha!).
Italianul a ales să nu joace contra Romei, probabil din jenă.

În rest, priviţi statistica din minutul 80!
E vorba, până la urmă, doar despre potenţa şi impotenţa din fotbal...

Uite aşa am ieşit din nou din Europa fotbalistică, cu capul plecat, din păcate, nu cu fruntea sus, cum am făcut-o cu Trombetta. N-aş zice că Europa nu ne vrea, că ne respinge. Mai degrabă consider că nu ştim noi s-o cucerim. Si asta pentru că lupta ar trebui începută încă de la noi de acasă, pentru că şi noi suntem o felie de Europă.

Până la vremuri mai bune, vă spun vouă, dragi prieteni ceferişti anonimi, noapte bună!, iar domnului Paszkany... bună dimineaţa!