Focul de paie care aprinde gazul [CFR Cluj – Gaz Metan Mediaş 1-1]

Cine se aştepta la un meci uşor contra Gazului, probabil că a campat prea mult timp într-o atmosferă încărcată de metan, încercând să citească ce scrie pe sticla goală la flacăra stinsă de la ochiul aragazului. Nu poţi veni de la Bistriţa cu un 3-0 glorios, clar ca apa plată (blătuit doar în creierul piticilor care populează alte creiere, de moderatori pitici) şi să te vezi câştigător fără probleme, doar în virtutea inerţiei şi a stupidităţii de a te amăgi că totul e perfect. E ca şi cum te-ai duce la Vaslui cu nasul atingând plafonul de nori, după un 4-0 gratulat cu olé-uri în faţa Braşovul, iar adailtonienii să te facă de panaramă.

6.001 suflete în Gruia, suporteri şi spectatori, oficiali şi Cârţu, aşteaptă să înceapă meciul care trebuie să mai aducă 3 puncte la zestrea modestă, de fiică a unui feroviar disponibilizat, a CFR-ului. Formula magică e 4-4-1-1, menită să-l surprindă pe Pustai tocmai prin perfidia neschimbării ei. Tony - reabilitat, Panin - pe bancă, Edimar - titular, Rada - în aşteptare, irecuperabilul Emil Dică - recuperat, Bjelanovic - în vârful atacului, Traore - "olimpicul" odihnit. Un singur român pe teren, zero ardeleni; 6 ceferişti la limita suspendării pentru meciul din Ghencea.

Nu trec multe zeci de secunde din minutul 1, pasă lungă... lungă... a lui Piccolo, care-l găseşte liber în careul advers pe Bjelanovic. Croatul trimite din prima spre centru, fără să mai stea să vadă dacă fundaşul advers a ieşit de la vestiare, iar De Zerbi aprinde focul şi „4” este locul!!! 1-0! Amintiri din Serie A în Gruia. Marcăm rapid, ne facem jocul uşor. Ce n-a mers cu Bistriţa, pare să meargă cu Gazul. Acum să vedem dacă jocul rimează şi în continuare cu clasamentul...

Echipa pare în formă, mingea stă mult prin jumătatea oaspeţilor, nu ne mai obsedează tabela albă. Ce bine e! Până prin minutul 10, când Kubala trage pe lângă poartă, Gazul nu se prea vede, iar Eric nu apare la rampă. Apoi, o fază ciudată: un jucător al Mediaşului vrea să scape spre poarta lui Nuno Claro, Cadu e plecat în Portugalia, Piccolo în Italia, dar apar de nicăieri feliile argentiniene de toast, Costa şi Culio, care-l transformă pe adversar în felia de salam dintre paginile sandvişului. Edimar ne dă prima lecţie de luft do Brasil şi oferă Gazului un corner. Se joacă un fel de meci "pe roluri", ca într-un joc pe calculator. Echipele atacă pe rând. Fiecare dintre combatante încearcă să ajungă la poartă, dar fără faze şi combinaţii prea clare.

Prin minutul 11 vine un fault la vreo douăzeci şi ceva de metri. Execută Eric, cu boltă şi... ne execută Edimar! Nuno Claro pricepe portugheza, dar nu înţelege "braziliana" fundaşului nostru. 1-1 şi Gazul ne taie 2 puncte. Peste vreo 5 minute, Eric mai trage o dată spre poarta CFR-ului, respinge Nuno Claro.
Devenim neinspiraţi în faţa porţii lor. Culio lansează o rachetă pe orbită, De Zerbi dă călcâie pe care nu le gustă nimeni. Eric croşetează lângă tuşă din Costa şi Dică. E(lodia) Dică iese de după firele de iarbă, unde era pitit de aproape o repriză întreagă şi greşeşte, sub ochii tribunelor iritate de joc şi scor. Se aud primele huiduieli, dar se aud puternic. Le aude şi Cârţu, că nu e departe. Iar Irimescu aude un îndemn de genul "scoate-l, bă!", venit dinspre principal. Intră Bastos în locul lui Dică, care părăseşte umilit terenul cu puţin înainte de pauză, ca o jertfă adusă de antrenor tribunei. O situaţie care putea fi evitată din capul locului, dacă antrenorul învaţa din timp locul fiinţelor în natură. Al lui Emil e cel mult pe bancă. A demonstrat-o deja de prea multe ori. Dar are Cârţu ambiţia asta cu fudulii imense de a demonstra că negrul nu e chiar aşa de închis la culoare cum se vede din tribună! Fotbalistul renunţă la tricou încă de la intrarea în tunel, semn cardinal al frustrării. Numărul "7" de pe spate aduce mai mult cu o coasă. Deşi sunt unul dintre cei care l-au desfiinţat constant şi consecvent, trec schije de compasiune prin mine.

11 străini pe teren, aşa... ca să le cadă bine unor cârcotaşi din Bucureşti. Edimar pune punct primei părţi trimiţând o minge pe Maşiniştilor, la Vass, Bela şi Csaba în curte.

Pe durata pauzei, revenirea în Ghencea a oiţei rătăcite printre urzici, Mee Mee Stoica, stoarce lacrimi de duioşie de la bunicuţa din mine. Din păcate, n-au timp în studio să facă întreaga analiză tehnico-tactică din scaunul fericitului eveniment, că-i presează reînceperea meciului de la Cluj. Se despart cu greu de noul şi deparazitatul Meme, felicitându-l călduros pentru titlul de campion pe care o să-l obţină sigur, fără îndoială şi indubitabil...

La Cluj, fantoma Stelei întărite, în stare de mare excitaţie, parcă-şi pune amprenta pe jocul CFR-ului. Dominăm, dar nu ucidem. Vrem, dar nu ştim cum să putem. Nu văd claritate sau poate... nu văd eu clar?! Iar lipseşte ceva. Poate traseele bine-stabilite de la antrenamente, poate concepţia fermă a modului de a ataca. Nu-i surprindem, nu-i putem pune la pământ. Pustai devine, an după an, tot mai vulpoi, învaţă din ce în ce mai bine matematica jocului. Şi face el jocurile. Mi-aduc aminte de cum arăta nu cu mulţi ani în urmă, a victimă sigură. Acum, nu! E departe de acea imagine. Când simte că elevii săi vor - instinctiv - să se retragă într-o idee de autobază, pune verbul pe ei. Trage de ei mai în faţă. Vrea să pună probleme, ca să stea mai liniştit în defensivă. Şi-a ales oameni mici şi rapizi în atac, care să ne hărţuiască.

Cârţu ştie că trebuie să schimbe ceva, groaza lui... O face după un sfert de oră. Iese Edimar, nu doar sacrificat pe altarul tacticii, intră Sforzini. Introducerea italianului, nu demult scos din vederile antrenorului, ne mai lămureşte o dată, indirect, cât de mult ne putem baza pe Bud la ora actuală. Jucăm cu doi atacanţi înalţi, puternici. Ne apărăm cu 3 fundaşi jumate. Culio face două posturi pe stânga. Acum trebuie să luăm în calcul şi riscul. N-avem voie să bâlbâim mingile, dacă nu vrem să-i dăm de lucru lui Claro.

Avem câteva cornere şi lovituri libere. Nu iese nimic din ele, nu le valorificăm. De Zerbi nu găseşte nimic în cutia cu magie. Bastos cară mingea cu avânt, dar nu ghiceşte pasa ideală, apoi încearcă să tragă din afara careului, dar nu e destul de exact. Prin minutul 70 jocul parcă o ia razna. Se joacă pe contre, jucătorii fug ca nebunii. Nu ştiu cum să cataloghez meciul. Mi se pare de curtea şcolii, cine dă primul gol înainte să se întunece. Bastos, dribling, şut, corner. Trtovac primeşte cartonaş galben pentru fault, apoi încearcă o foarfecă în careul nostru. Corner CFR, preluare Bjelanovic, respinge Pleşca, şut Piccolo, pe lângă! Eric e gata să scape spre poartă, acelaşi Piccolo reuşeşte să-l blocheze superb. Urmează găzarii să-l oprească pe Bjelanovic la marginea careului. Jocul pare spectaculos, dar nu e pe gustul meu. Tandemul din atacul nostru nu combină destul. Mi-e un pic dor de Traore.

Minutul 74 - intră Hora, iese Bjelanovic, din ce în ce mai şters. Trage Bastos, în afara porţii, după o pătrundere individuală pe stânga. Reia Sforzini cu capul, peste poartă. Centrare Tony, Sforzini nu ajunge la minge. Minutul 85 - corner, în sfârşit bine bătut!, reia Hora cu capul, scoate exasperant Pleşca! Alt corner, ratează Cadu. Minutul 86 - scapă Bozeşan spre poarta CFR-ului, noroc imens pe noi, trage sus de tot! Liţu, fostul stelist, şut pe lângă poartă, ca un fior rece prin inimă. Două ocazii mari de gol în dreptul a doi dintre jucătorii proaspăt introduşi de Pustai!!! Apropo de inspiraţie. Suporterii încurajează, strigă, se agită, încearcă să ajute, vor să vină golul doi! Vin doar prelungirile. 4 minute. Minutul 93 - fază paroxistică în careul lor, reia De Zerbi, mingea deviată de un medieşan se duce cu boltă, timpul parcă (ne) încremeneşte cât timp aceasta pluteşte în aer... bară! Aproape de vinclu. Nebunie! Nu e gol. Astăzi ne-au învins la mingile deviate. Noi doar surclasăm pe oricine la numărul de bare. Punct final. Medieşenii se bucură deschis. Nu-i poţi acuza. Bine că nu au avut ocazia să se bucure mai tare. Ei văd punctul lor ca pe o victorie, noi aproape că nu-l vedem pe al nostru, atât de mic ne pare. E un egal cu gust de înfrângere în Gruia, chiar dacă galeria aplaudă jucătorii, iar jucătorii mulţumesc şi cer iertare galeriei.

Ca niciodată, mi-e greu să dau verdicte. A greşit Cârţu? Unde, cât şi de ce? Las aspectul ăsta în sarcina altora, cu ochi mai buni şi feeling mai dezvoltat. Cel puţin repriza a doua se cere revizionată, ca să înţelegi ceva din jocul acesta. Scriu neinfluenţat de declaraţii sau alte comentarii. Mă rezum să afirm că mi-a plăcut Piccolo, prezent nu numai în apărare, dar şi în careul advers. Mi-a plăcut că n-a fost un meci cu... arbitru. Poate nu trebuia să egaleze Gazul, numai ca să demonstreze unora că n-a fost blat! Sunt convins că, într-un campionat normal (adică cu un CFR în primele locuri), un egal cu Gaz Metan n-ar fi supărat prea tare pe nimeni, se trecea uşor peste el. Ceferiştii au luptat, n-am văzut urme de Obsession la ei, oponenţii au arătat ca o echipă, nu ca o trupă de ciupitori, au fost ocazii, a fost şi ceva spectacol. Dar asta, într-un alt campionat...

PS: Sunt sigur că iar apare întrebarea referitoare la soarta lui Cârţu. Iar se discută dacă are vreo vină la ratări sau bare, dacă antrenează şi ghinionul. Până nu demult, se spunea că la CFR te ţin rezultatele. De acum încolo, te mai ţine si Paszkany.