Singurele sporturi naţionale: Steaua, fotbalul blătuit şi ştafeta de can-can

Pe Alin Fornade nu-l cunosc personal şi, probabil, nici n-o să-l cunosc vreodată. Nu facem parte din aceeaşi breaslă, nici măcar din aceeaşi lume. El scrie, eu compun. Diferenţa este, totuşi, semnificativă. El este profesionist, iar eu amator. Eu îl citesc (şi-mi place să-l citesc!), el... se lasă citit. 

Unii spun că ar avea sufletul negru cu alb, de U-ist, alţii îl apreciază pentru condeiul mânuit în susţinerea Campioanei unei Mari Iubiri. Sigur nu e ceferist, dar este printre puţinii care ştiu cum să nu fie! Articolele sale critice la adresa CFR-ului, pigmentate cu ironii dibace, pot fi citite cap-coadă, fără a simţi la final impulsul de-a lua autorul la şuturi în fund. Ăsta se numeşte talent! Prin comparaţie, n-am sesizat amprenta acestui dar în  anumite texte scrise de mai-marii Ioaniţoaia (CFR să se uite în oglindă!) sau Tolontan (Spre un campionat compromis), cei care fac jocurile şi trag apele pe la Bucureşti.

Alo, străbunica?! A aterizat Steaua!

Echipa română şi prietenă, Steaua Bucureşti, a aterizat de necesitate la Cluj-Napoca, oraşul înfrăţit cu Colojvar, după un zbor obositor cu avionul pe ruta Bucureşti-Cluj-Napoca. Viitorii învingători ai dublei manşe contra bulgarilor de la TSKA Sofia (Bulgaria) au fost întâmpinaţi de circa peste 10 suporteri roşii şi albaştri, care i-au întâmpinat la sosire, respectiv aterizare şi au scandat "Uite-l pe Bănel!".

Românul zilei: Răzvan Pleşca

Răzvan Pleşca, Gaz Metan Mediaş

Meseria = superportar

Oxford United - Drumul spre Wembley (III)

filmare CJ-07-CFR

[Fiesta – Oxford, 18 mai 2010]

După ce v-am epuizat lecturos în primele două episoade-blogonuvelă, m-am hotărât să vă menajez celulele cu bastonaş în partea finală. Vă ofer mai multe imagini şi mai puţin text, pentru ca sindromul de bucurie să fie exprimat cât mai direct şi nealterat cu putinţă.

Oxford United - Drumul spre Wembley (II)

[Wembley]

Transporturi speciale

Londra nu este deosebit de prietenoasă cu maşinile, iar londonezii apreciază o gură de aer curat mult mai mult decât o emanaţie de gaze de eşapament. Nu prea contează dacă ai încălţat adidaşi Puma, n-are importanţă dacă mâna ta poposeşte insistent pe buca prietenei tale, care, întâmplător, este prietenul tău cel mai bun, nu-i crucial cât de lungă ai chelia, dar nu-i deloc coşer dacă eşti la volanul unui jeep Nissan! Fac pariu (pe un autograf Emil Dică pe cureaua metalică de la ceasul Pobeda; n-a vrut să-mi dea ghetele galbene vrăjite care l-au făcut invizibil la meciul retur cu Bayern) că n-apuci să traversezi Capitala fără să-ţi bată trecătorii cu pumnii în caroserie. Nu te atacă în timp ce te deplasezi - 28 Days/Weeks Later e doar fantezie - dar te aşteaptă „cu drag” la semafoare. „Jeepul poluează 4x4, poluantule nenorocit! (...) Ne omori pe toţi, criminalule! (...)”. Cam asta o să auzi tu din ce strigă ei, pe fondul sonor al grindinei de pumni sacadaţi. Dar o să supravieţuieşti, cu siguranţă. În rest, Ana are mere (Ann has apples), iar Londra e frumoasă...

Oxford United - Drumul spre Wembley (I)

[Drumul spre Wembley trece prin campionat]

Introducere

Regula numărul 1: mănânci şi iubeşti local!

Eşti la Cluj? Mănânci varză à la bala Cluj, ciorbă de perişoare fără peri, de burtă pentru burtă, mititei mari, fasole frecată manual... Laşi japonezilor sushi şi indienilor curry. Bei bere sau ţuică, sau bere după ţuică. Laşi japonezilor sake şi grecilor ouzo.