Balaurul de la capo se împute

Câte capete are un balaur? Mai mult de 18?

Timid, balaurul începe să-şi belească capetele. Unul după altul, precum dictează din coasă o DoamNA. Dacă mă uit mai bine la imaginea de mai sus, sunt primul care găsesc şi alte variante. Balaurului care înoată în apele teritoriale tulburate ale Ligii lui Mitică, puteam să-i ataşez foarte bine ori o cochilie de melc, ori - şi mai bine! - o carapace de broască ţestoasă râioasă, ori o canadiană ţepoasă de arici. Deşi, poate e mai bine să las animalele în pacea pădurii lor şi să mă ocup de pescuitori şi plevuşcă.

Deocamdată, stenogramele au scos la iveală două capete/doi capo. Al treilea nu-i din aceeaşi clasă. Pus de alţii să înoate pro-curent la clasa VIP, după vorba stenogramată şi după port, aparţine de fapt clasei economy. Și pare să nu economisească niciun efort pentru a face nişte economii. Cum s-o zic mai pe ocolite (deşi reiese destul de clar din imagine)?... E capul care şi-a ejectat spermatozoizii pe ce teren a vrut, iar la sfârşit de sezon de pescuit i-a premiat pentru vitalitate.

Unul dintre capete nu pare să fi cotizat la fondul bălţii, dar e mare maestru (fost) internaţional în dat şah-mat colegilor de breaslă aflaţi (încă) în activitate! Pune mâna pe telefon şi, ţac-pac!, trece pe tuşă un tuşier nesimţit! Asta nu e şpagă, nu e trafic de carne vie, ci doar, pe ici, pe colo, niţel trafic de influenţă...

Dacă virgulă capul cărunt spumegă la telefon după o înfrângere în Ungaria greu de digerat, celălalt cap, mai tunat, dar mai neluminat, îşi sună un prieten după o victorie lejeră! Sună de pe locul întâi, pregătit de Champions League. Nici aici nu se discută în monede sau bancnote - se vehiculează doar câteva cifre - ascultătorii şi cititorii ascultătorilor trebuind să aleagă singuri între 50.000 butelii sau 50.000 mititei de la Miami. Să-ţi sară muştarul, nu altceva!

Cineva, acolo, în telefon, lucrează! Publicul doritor de sânge, aşteaptă cu nerăbdare noi convorbiri literare. Unii ar vrea să vadă un cioban la proţap, alţii un ungur fără bulan. Personal, nu prea cred ca vom vedea mult sânge, dar sigur vor curge mulţi muci.

Hai să-l ignorăm azi pe neignorabilul din Pipera, cel care nu şi-a făcut averea din vânzări de valize prin Bistriţa sau reclamă cu mostre de brichete prin Giuleşti. El doar şi-a păscut oile pe poligoane de tragere în piept şi banurile i-au curs în contul stânei. Azi ne ocupăm de aproapele nostru şi de locotenentul său nefrancez. Nu e o noutate că mulţi vor să-l vadă pe Pászkány tras în ţeapă şi pe roată (concomitent), lapidat cu roci de la Roşia Montană şi, la final, scalpat de viu post-mortem! În cazul lui Muri, personaj secundar, nu vă mai descriu câte metode de înjunghiere i se dedică pe net. Asta când nu i se doreşte să se întoarcă la fostul loc de muncă, dar nu ca angajat...

Acum, să nu ne ascundem după un deget singular ridicat! Există şi ceferişti care strâng din muşchii morcovului. "Dacă, totuşi..."

Gândurile gri sunt pudice, rămân nerostite. Nu e cazul, zic eu. E momentul ideal să luăm taurul de coarne. E CFR-ul mânjit? Am luat atâta amar de tinichele cu japca? Mânuim arbitri ca pe nişte păpuşi cu suflet de porţelan? Avem mâinile pătate? Au marcat Paszkany şi Mureşan în meciul câştigat cu vestitul 7-1?

Aş dori clarificări cât mai rapide. La aceste întrebări nu vreau să mi se răspundă cu o altă întrebare ("Când vor fi alegerile, ca să-ţi spun cine eşti?"). Vreau ca existenţa mea vişinie să fie justificată, să-mi pot etala mândria în plin soare, nu pe la umbra îndoielii. N-am timp de pierdut!

Asta e momentul nostru, prieteni! Momentul când ni se poate acorda dreptul la mândrie. Momentul când se poate recunoaşte valoarea din teren a jucătorilor aduşi din toată lumea ca să-şi pună emblema clubului pe piept, nu ca să figureze în piese de teatru. Momentul când se pot valida campionatele câştigate cu portari slabi şi cupele cucerite cu portari fantastici. Momentul când se poate dovedi că Roma lui Culio n-a fost doar o întâmplare. Momentul mult aşteptat! Ar trebui să fie mai ales momentul lui Pászkány. Dacă e momentul lui, implicit e şi al meu, al tău, al nostru...

Să nu ne fie frică să privim adevărul în faţă! Dacă va fi ca momentul adevărului să ne doară, să ne purtăm demn crucea durerii. In definitiv, există viaţă şi greutăţi şi după fotbal. Bucuroşi le-om duce toate, ca până acum.

Deocamdată, să vedem cine mai scoate capul!...