Ultimul să stingă nocturna! [CFR Cluj - AS Roma 1-1]

O oră până la meci. Pentru români, care este importanţa acestei partide cruciale pentru... romani? În titlurile unui ziar electronic de sport, luate la rând, Dragomir e sigur că Piţurcă nu pleacă, Alexe crede că a fost un tur ratat, Mircea Lucescu nu se retrage, la Lia Manoliu şi Cluj Arena se lucrează şi pe ger, Blatter ascunde gunoiul sub preş, Gardoş e 100% apt cu Napoli, Râpă are o ofertă din Italia, nu se ştie dacă se schimbă atacul Fiorentinei, Lăcă n-a scăpat de Lavezzi, steliştii au aflat ce afecţiune are Tănase!... [trecem rapid printre stewardeze în ipostaze senzuale dintr-un calendar aerian, nu ne curg balele pe pozele sexy cu A.B. (cântăreaţa), ocolim practicile sexuale ieşite din comun]... Mihai Costea s-ar sacrifica pentru club, Ghana e în colimatorul FIFA, nu ştim dacă echipele scapă de finanţatori şi aflăm, în sfârşit, că CFR Cluj – AS Roma se dispută de la ora 21.45, iar echipele probabile sunt următoarele...
Am obosit citind până mi-am dat seama că acest meci de Champions League se joacă, dar nu contează. Cel puţin nu pentru România, căreia nu i-am oferit muguri de mândrie de primăvară, nici măcar nu i-am adus în dar destule puncte.

Peste 12.000 spectatori în tribune (o mare parte dintre ei - spectatori de Luna Cadourilor) şi vreo 300 fanatici italieni la "izolator", care vor să domine vocal eterul, iar deseori reuşesc.

Știu că nu-l putem folosi pe Peralta, ştiu că Tomas Costa e nerefăcut, ştiu că Piccolo e suspendat, dar la titularizarea cuplului (involuntar) sudat, Dică - Rada, tot mă ia cu bâţâieli post-traumatice! Epoca "Sorin Cârţu" pare încremenită definitiv pe retină. Poate ar trebui să-mi fac un control la oculist. Acest meci nu mai are miză, dar Minteuan ar trebui să se hotărască dacă vrea sau nu să fie antrenor! Dacă el a făcut echipa, cu Dică în mijloc de teren, nu la marginea băncii de rezerve, cu părere de rău, dar NU e antrenor! Dacă i s-a sugerat (mai-mult-ca-frumosul de la impus) c-ar fi bine şi util să pună şi Dică umărul la munca echipei, atunci, cu şi mai mare părere de rău, Alin NU e antrenor! Una e să rişti şi să greşeşti (precedent cald, contra Craiovei), alta să perseverezi în direcţia greşită. La fel de penetrabili eram şi doar cu Kivuvu în faţa fundaşilor centrali, nu era nevoie şi de Dică, dar poate că eram mai "obraznici" în atac, dacă De Zerbi ar fi avut şi varianta fifty-fifty cu Bastos, nu doar soluţia bury & destroy everything! Aşa, am jucat din nou exagerat de prudent în prima repriză, fără soluţii de a construi la centru decât prin De Zerbi, decarul ceferist fiind însă cel mai slab... italian de pe teren timp de 45 minute. După ce a îngropat majoritatea mingilor care au trecut pe la el, a reuşit să rateze în stilul lui Lacina Traore, bubuind mingea în Lobonţ, la o fază tratată cumplit de superficial de defensiva Romei.

Ocazia imensă a lui De Zerbi venea însă târziu, pe sfârşit de primă repriză, într-un moment când cele 3 puncte se duceau deja spre Roma, împreună cu cecul de 800.000. Roma n-a venit să se joace de-a tiki-taka, a venit să se califice. Ranieri a ştiut ce face, nu s-a răstit niciun moment la plexiglas. Si-a pus ofensiva să ne macine mărunt prin centru, încercând să speculeze fragilitatea unei perechi de fundaşi centrali nesudate, Cadu - Rada, atât prin pase scurte, cât şi prin mingi aruncate în spatele lor sau printre ei. Tactica era să dea rezultat foarte devreme, Cadu intervenind disperat la minge şi ceva picioare în careu. Arbitrul n-a fluierat un penalty care s-ar fi acordat 100% în Ghencea împotriva CFR-ului. Comentatorii italieni s-au rezumat să declame că a fost fault clar, dar nu s-au pierdut în tânguieli, cum ar fi făcut ai noştri.

Ne-au cam dominat teritorial, iar noi am stat cuminţei la cutie. S-au format perechile de "dans", jucătorii şi-au marcat "ringul", totul decurgea profesionist şi... plictisitor. Doar golul lui Boriello a venit în ciuda jocului. Găsesc caraghios  să încasezi un gol pe contraatac, când, de fapt, tu te aperi sârguincios! Rada prea lent, Stăncioiu prea static, cu plonjonul prea scurt, Boriello prea flegmatic... 0-1. N-aş zice că am alergat foarte tare după egalare până la pauză. Ratarea lui De Zerbi e singura pe care scria "gol". Până acum, românul lor e fost mai bun decât italianul nostru...

După pauză, ne-a părăsit Emil Dică, cel care a ratat un gol din ofsaid, şi a intrat Leo Veloso. Stiţi că se observă când joci cu un om în plus? Parcă CFR-ul avea altă vână! A trecut Culio în centru şi Edimar pe stânga, o soluţie oricum mai bună şi pentru începutul partidei.

Să nu ne amăgim prea tare. Nu a renăscut chiar atât de dramatic echipa noastră dragă, cât a redus Roma turaţia. Bayern - Basel 3-0. Ce rost mai are să tragi la vâsle când eşti calificat? Trebuie să păstrezi ceva şi pentru optimi. S-au relaxat până şi suporterii italieni, care găsesc distractiv să se ocupe mai mult cu luatul nostru peste picior decât cu încurajatul propriei echipe. Habar n-am ce li s-a răspuns. S-a calificat Roma? Foarte bine! O şansă în plus de a-i căsăpi pe adversarii relaxaţi! Ne străduim mai mult în atac. Până şi De Zerbi pare mai conectat la joc. Dincolo, priviţi-l pe Boriello cum joacă deja în dorul lelii.

Ocaziile noastre sunt mai mult jumătăţi şi sferturi decât întregi. Culio vrea să mai înscrie Romei, febleţea vieţii sale, dar nu mai nimereşte poarta. Nou-intratul Bjelanovic nu se întâlneşte cu mingea până în prelungiri, iar Bastos nu aduce mai multă inspiratie pe teren.

Traore pare că poate prelua, şuta, pasa, dar n-o face niciodată. Tribunele se inflamează şi ţin să-i facă presupusa plecare de la CFR insuportabilă. Bravo spiritului de turmă! Să trăiască şi să se înmulţească idioţenia pătrunsă nu cu multă vreme în urmă, fără bilet, în oaza de civilizaţie de pe stadionul Dr.Constantin Rădulescu! Felicitări, suporteri occidentali! Multă minte trebuie pusă la contribuţie - brainstorming - să te descarci fluierând şi huiduind un copil de 20 ani, numai pentru că sunt momente când nu ştie să fie fotbalist. Mai ales când ştii că sunt şanse să nu-l mai vezi decât la televizor, nu ţopăind live, pe răbdarea ta. Traore v-a trosnit o palmă, înscriind magistral în minutul 88. Păcat că apoi a "spart plexiglasul", neştiind că gestul său prostesc adresat contestatarilor era inutil şi-l va durea mai mult pe el. Trebuia să vă închidă gura cu o plecăciune, cu aplauze ironice sau cel mult cu bătăi de deget peste obraz, nu să v-o deschidă şi mai tare. Tolomacul n-a ştiut să răspundă elegant. Cu adrenalina arzându-i vârful urechilor, a ales cea mai nepotrivită modalitate de exprimare. Cu gestul său mârlănesc şi-a făcut valiza şi, totodată, şi-a dat foc la ea. O seară care trebuia să se încheie frumos, emoţionant, în care să primeze despărţirea de Tony, s-a terminat în mizerie, mânjită de ură, frustrare şi lipsă de respect. Să stingă cineva nocturna! Nu mai vreau să văd nimic.

Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe: Roma nu e o echipă desculţă!

Doar că în repriza a doua nu şi-a uzat decât un adidas...

Stăncioiu, mulţumind Cerului că a fost ales să joace în ultimul meci din grupele Champions League şi rugându-se pentru succesul lui Nuno Claro

la altă echipă...

Cadu şi Rada încearcă să-l încurajeze pe copilul teribil Traore,

al cărui cap s-a plecat odată cu scăderea nivelului de adrenalină,

să încerce împăcarea cu suporterii...

Tony. N-a avut parte de un meci de "retragere".

În atmosfera fierbinte şi confuză de după meci, franco-portughezul se desparte, stingher, de cei care l-au adulat timp de 4 ani.

Drum bun, Tony!

Mulţumim pentru efortul tău de a fi fotbalist, ceferist, român!...