Marcel Popescu nu e un simplu impresar de fotbalişti. Are locul lui aparte în proiectul CFR-ului modern, chiar dacă în ultima vreme n-a mai reprezentat o soluţie viabilă pentru conducerea din Gruia, în locul său fiind preferat sânge proaspăt, mai tânăr, dar care, din păcate, pare mai degrabă de viperă şi diluat cu muci.
Cuprinderea lui Popescu în strategia de luptă a clubului de acum câţiva ani este, fără îndoială, numai şi numai meritul conducerii. Mutarea a fost mai mult decât inspirată, a fost genială! Aşa s-au pus bazele "fenomenului" CFR, cel care a început să atragă ca un magnet. Ce spunea chiar Marcel Popescu acum aproape 3 ani? "E o echipă frumoasă, care se bucură de o simpatie din ce în ce mai mare, din partea unui segment al iubitorului de fotbal care nu se regăsea. Vorbesc despre suporterii şi iubitorii de fotbal scîrbiţi de multele combinaţii şi care vor să se regăsească într-o echipă care are puterea, curajul şi valoarea să înfrunte marile puteri. O echipă care nu stă capră." Hmmm! Ce vremuri!
Ceva s-a rupt între timp. CFR-ul a continuat să fie un succes, Popescu s-a pierdut pe drum, nici nu mai ştim bine când, cum şi de ce. O altă victimă colaterală a secolului vitezei. De fapt, în goana noastră nebună după aur n-am fi observat nici măcar dispariţia lui Chaplin...
Ne-au amintit de Marcel Popescu plecările jucătorilor aduşi de el, primele lovituri sentimentale aduse cordului (l-a uitat cineva pe primul preşedinte negru, Semedo?). Ulterior, ne-au melancolizat şi mai mult, prin comparaţie, unele dintre panaramele aduse parcă la muncă forţată. Normal, Popescu n-a făcut muncă voluntară la CFR. A îndesat destui bani prin buzunare sau în diplomat. N-o fi Popescu impresarul perfect, mai dă el şi peste pirită, nu numai peste aur (dacă nu mă înşel, parcă ne datorează un milion pentru Amoreirinha?). Regretatorii lui Bergodi poate nu i-au văzut cu ochi buni salutarea instalării lui Andone în locul italianului (deşi, în cele din urmă, se pare că a pariat pe un campion). O mai fi având Popescu bube în cap, nu zic nu.
Dar, are Marcel Popescu dreptul să vorbească despre CFR? De ce apare cu declaraţii, tocmai acum, când apele sunt învolburate? Declaraţii clasice de frustrat, de invidios pe succesul de care se bucură... eşecurile altuia, de impresar căruia nu-i merg grozav afacerile, de vânător de poziţii? Ar fi prea simplu să-l expediem într-una dintre aceste categorii şi să-i clasăm dosarul. Eu, cel puţin, prefer să percep reacţia impresarului drept un semnal de alarmă, rupt de alte interese. Când ceva din ce ai construit şi tu se clatină, riscă să se năruie, e greu să stai deoparte, inert. N-am sesizat cuvinte care să vrea răul clubului. Dimpotrivă, Marcel Popescu precizează: "Regret că clubul a ajuns într-o asemenea situaţie. Sper ca cineva să se trezească şi să identifice responsabilii". Toată lumea ştie cine este acel "cineva", să nu fim naivi. Iar "responsabilii" - asta o ştim şi mai bine! - nu sunt vinovaţii de serviciu, adică cei care au făcut pregătirea de vară...
Unii vor spune că Popescu putea să tacă naibii din gură. Caravana poate să treacă mai departe, indiferent câţi de pe margine latră. Gunoiul poate fi măturat sub preş(edinte), dar asta nu înseamnă o clădire cu bulină mai salubră.
Un transfer total nereuşit al unui personaj din Nunta Zamfirei,
făcut de un personaj din Cel mai iubit dintre pământeni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu