Am întâlnit ceferiști fericiți. U-iștii mai așteaptă un an, poate doi [CFR - "U" 3-1]

Cel mai bine știu asta actorii din teren, cei care așteaptă și aplauzele,

nu numai salariile achitate la timp și primele de obiectiv.

Până la urmă lui Paszkany i-au reușit manevrele. În ciuda șifonării cu încă câteva procente a imaginii sale, în pofida sacrificării respectului venit din partea unei falange a propriilor suporteri, calculele lui Paszkany au ieșit, dacă nu nemțește, cel puțin de o manieră... austriacă. Totul pentru front, totul pentru victorie! Învingătorul ia totul! Scopul scuză mijloacele! Tot pachetul...

Culmea, se pare că exact agitația cumplită pe care a generat-o tactica finanțatorului, și care a cuprins în ultima săptămână atât tabăra ceferistă, cât și pe cea U-istă, ba chiar și pe cea ”neutră” (dar vădit anticeferistă; să nu ne amăgim!), a condus la un derby cu un surprinzător fair-play, ce a făcut cinste muncipiului și întregii zone folclorice transilvănene! S-a demonstrat că ceea ce e imposibil, se poate! Civilizație în fotbal și fotbal pe teren. Cine știe, poate o să devină chiar o modă la Cluj!...

Și calculele (sau mai bine zis statisticile) lui Vochin au ieșit. Doar că mai românește... O posesie de 58-59% a Universității nu poate acoperi imaginea de ansamblu: CFR a fost mult peste adversar! Aș adăuga - fără să am impresia că mă hazardez - că în primul rând Jorge Costa a dat cu Badea de pământ. Și mă refer la tactică, idei, citirea adversarului și schimbări, nu la ținuta vestimentară! Badea și-a privit înfrângerea de foarte aproape de gazon, și-a mirosit-o și și-a gustat-o din timp. Înțepenit într-o tactică previzibilă, cu privirea sfredelitoare a lui Walter în ceafă, antrenorul șepcilor n-a reușit să scoată din mâneca de tehnician decât câțiva iepurași zburdalnici, nu și așii care se impuneau. Mă rezum doar la un exemplu: să ataci până la scorul de 3-1 aproape exclusiv pe partea dreaptă, în condițiile în care prinzi un fundaș advers de bandă (Camora) într-o formă excepțională, e ca și cum te-ai da repetat cu capul de un perete din cărămidă, nu din rigips, și te-ai mira de ce numai din capul tău curge sânge...

A fost un meci deschis încă de la început. Cu atâția suporteri în spate, cei de la ”U” nu aveau altă soluție decât soluția opusă autobazei. Cu o tactică mai inspirată ar fi avut ceva șanse să dea lovitura în primele 25 minute, profitând de perioada în care Piccolo n-a reușit să lovească nici măcar o dată corect mingea, indiferent cu ce parte a corpului. A fost însă la post Cadu, mai la post ca niciodată, demonstrând că meciurile contra lui ”U” îl mobilizează la maxim. În plus, oricât de crispat și colțos ar fi jucat Piccolo în prima jumătate de oră, jocul la ofsaid al celor doi n-a dat rateuri (vezi faza când Grecu a rămas singur cu Beto, în poziție de ofsaid). Apoi Piccolo a devenit mai sigur, Peralta a devenit și el mai dezinvolt, iar șansele studenților de a scoate ceva au scăzut văzând cu ochii. După mine, studenții au avut una dintre cele mai palide și evoluții în Gruia dintre echipele care ne-au vizitat în acest sezon. Ceahlăul, de exemplu, mi s-a părut mult mai incomod și periculos.

M-am referit mai mult la ce puteau scoate adversarii, pentru că era foarte clar ce vrem și ce putem scoate noi. Se știa încă din programul partidei că vom avea în față o pereche de fundași centrali decenți, înalți, redutabili la jocul aerian, dar nepermis de lenți pentru tripleta Sougou, Weldon, Ronny! Se putea lăsa cu masacru încă din prima repriză, dar norocul lor s-a numit Grecu, cel care l-a blocat exasperant pe Sougou [știu, o să-mi replicați că la golul 2 s-a centrat de pe partea lui... dar, prieteni, eu vorbeam de limitarea dezastrului, nu de evitarea lui!]. Pe cealaltă parte, Ronny a avut aproape o repriză întreagă excelentă, până s-a tăiat brusc, sufocat de efortul depus și poate de aerul rece.

Jocul ne-a oferit însă rezolvări și mai simple. Dacă ne așteptam să-i depășim la capitolul viteză, mai ales prin zona centrală, de fapt au clacat la o fază fixă și la o centrare. Mai întâi au rămas cu ochii-n nocturnă după un corner finalizat cu o imitație de Allianz Arena (Bayern - CFR 0-1, același Cadu, remember?), apoi i-a trădat detenta, după o centrare de pe dreapta, când Weldon a trimis mingea în poartă numai reluările TV știu cu ce parte a corpului.

Și cu 2-0 la pauză, se putea lăsa cu grindină în poarta lor în repriza a doua. N-a vrut Beto... fără să vrea! 2-1 la pauză și mai erau ”neutri” prin studioul TV care-l luau pe portughez la mișto și încă mai sperau...

În partea a doua, însă, Beto și-a achitat datoriile, a închis poarta și le-a tăiat toate macaroanele. Gabi Mureșan a jucat excelent în fața fundașilor, demonstrând de ce e de neînlocuit, Sougou a fost un șacal în cel mai bun sens al cuvântului, continuând cu pasele de gol, iar restul ceferiștilor și-au făcut temeinic treaba la locul de muncă. Inclusiv Kapetanos, cel care și-a permis niște pivotări de-a dreptul ”arogante” la golul de 3-1, omorând astfel pentru a doua oară meciul.

Final de meci cu lume ceferistă mai mult decât mulțumită (ba chiar cu tente accentuate de euforie), mândrie ce răzbate de peste tot și încredere în viitor, gura subcarpatinilor închisă...

La comentariile de după meci, până și Cornel Dinu - după ce mai înțeapă o dată, de două ori, conducerea CFR-ului - scapă un porumbel și recunoaște că lotul feroviarilor e foarte puternic, ba chiar sugerează că nu e suficient de bine exploatat, apoi se oprește din discurs, speriat... Pentru că ăsta e efectul CFR-ului când joacă bine: pur și simplu infiltrează groază adversarilor!

Pe gsp.ro, Camora primește nota 5!?! Pe Beto l-au lăsat corigent la pauză (nota 4) și nu l-au mai trecut clasa, deși a dat răspunsuri corecte în partea a doua. Nu știu ce să mai zic... Oare m-am tâmpit eu?...

Vreți mai multe amănunte tehnico-tactice și tactico-tehnice despre acest meci? Vi-l recomand cu căldură pe albusibiu. Cred că-l găsiți spre dimineață pe MySport... :)

Cadu marchează cu capul.

Cu siguranță nu e ”cel mai iubit dintre” clujeni, dacă ar fi să întrebăm șepcile roșii.

Weldon, brazilianul care se lipește de gol aproape meci de meci,

pare hotărât să-i facă uitați pe toți atacanții văzuți vreodată de Paszkany pe DVD!

Deși a șezut pe fotoliul unei echipe pe care e obligat din oficiu să n-o agreeze,

Florian Walter nu s-a foit, nu s-a agitat inutil, a fost calm și demn,

acceptând cu realism lecția de fotbal predată de CFR.

Probabil a tras și concluzia firească: aceea că trebuie să mai coboare ștacheta.

Poate la anul..., poate peste doi ani...

Faza meciului! Gafă monumentală, care l-ar face invidios pe viață pe Nuno Claro!

Beto îl confundă pe Tony al lor cu Tony al nostru și

în loc de pasă la fundaș, dă o pasă la atacant.

2-1, când zarurile păreau aruncate, iar colegii săi de echipă se îndreptau

agale spre vestiar, pentru o pauză binemeritată.

Consolare: măcar Beto s-a abținut să-l placheze pe Tony și n-a luat ”roșu”.

Nigerianul Tony chiar ne aduce aminte de portughezo-francezo-românul Tony.

Dar numai prin nume. Fundașul CFR-ului avea chelia mai... blondă.

În studiourile TV și în fața televizoarelor,

toți ”neutrii” care disprețuiesc sau chiar urăsc CFR-ul

se roagă împreună cu atacantul studenților să mai dea măcar un gol în repriza a doua.

Dar - cum ziceam în copilărie? - a plecat baba cu colacii!

E repriza în care Beto îl bagă în mănuși pe adevăratul Beto.

Aici scoate o minge...

... aici se repede pe alta...

... iar pe asta scria 2-2! Ăsta e Beto!

3-1, Kapetanos! Vă vine să credeți că cel din imagine e Pantelis?

Căutați înregistrarea video a golului și mai întrebați-vă o dată!

Noi eram pregătiți să mergem cu el la târg, dar dacă e în stare să ”dea așa lapte”,

parcă nu-ți mai vine să te-nduri să-l vinzi...

Popa, mirându-se cum i-am ”sfințit” poarta de 3 ori

Aici e Beto, cel care ne face inutil finalurile de reprize mai palpitante.

Mai erau cîteva minute, schimbările erau epuizate și cred că toți îl vedeam deja pe Cadu

trăgându-și mănușile de portar. Din fericire, n-a fost cazul.

PS: Se întreba careva ce s-o fi întâmplat cu biletele de meci de 250 Lei rămase nevândute? Altă cacealma! Credeați că cineva era atât de fraier să le tipărească pe carton? Nici vorbă! Ele au fost tipărite pe hârtie foarte fină, lux de fină chiar, în cantitate suficientă să-i aducă aminte finanțatorului CFR de meciul și victoria din seara asta cel puțin până la meciul retur...