Fără glorie şi fără victorie la Buzău [Victoria Brăneşti - CFR Cluj 1-1]

Jucăm la Buzău, dar nu cu Steluţa. Trebuie să snopim în bătaie o minusculă echipă din sectorul fotbalistic Ilfov care a avut cel puţin două obraznicii: să ajungă în Liga 1 şi să se numească Victoria. Brăneşti vine de la Bran. Iar pe antrenor îl cheamă Stan... După un meci cu ăştia e normal să te râzi, nu să suspini.
Sunt între -1 şi + 1 grade Celsius, bătând mai mult spre zero. Soare cu dinţi, teren molcuţ, arbitru din aristrocraţia breaslei (familia Tudorilor). La „gazde” (se joacă, totuşi, pe teren neutru), vreo 3 nume mai cunoscute: Dinu „Farul” Todoran, Florentin „Dinamo” Petre şi Raul „alte 7-8 echipe” Marincău.

Campionii, în formula magică, antismuls părul din cap, care a măturat pe jos şi pe sus cu FC Bihor, chiar jucând multă vreme fără vreun atacant veritabil: Nuno Claro – Maftei, Cadu, Rada, Edimar – Hora, Mureşan, Peralta, Nicoară – Bastos, De Zerbi.

Aşteptăm să curgă golurile. Si aşteptăm degeaba. Jocul CFR-ului este atât de greoi, de parcă ar fi la capătul campionatului, înainte de retragerea la depou. Un singur moment de fotbal gândit/lucrat, în minutul 8, cu o curgere naturală a mingii pe traseul Peralta – Bastos – Nicoară – portar advers. Mare ratare. Si pâlpâire de foc de paie. Făcând abstracţie de această fază/ocazie, prima repriză parcă s-a jucat în Regie. Noroc că numai „parcă”. Anonimii de la Brăneşti ne-au călărit cum au vrut şi pe unde au vrut. Atât de asexuaţi am fost, atât de puţin am posedat mingea, încât nu cred că vreun jucător feroviar a apucat să citească ce scria pe ea. Cel mai chinuit a fost Gabi Mureşan, aflat într-o zi de (diz)graţie care l-a obligat mai mult să-şi trântească adversarii decât să-i deposedeze. Muri a fost, vorba cântecului, atât de singur!... Am văzut două fracturi deschise la echipa CFR-ului: una între Gabi Mureşan şi Peralta (prea avansat), alta între Peralta (playmakerul) şi Bastos/De Zerbi. Pe laturi, pace bună! O singură urcare în viteză a lui Hora pe dreapta, iar pe partea stângă, numai câteva mingi aruncate spre colţul careului, pentru viteza inutilă a lui Nicoară. Mult prea puţin pentru a decide că CFR-ul a avut construcţie în primele 45 minute. Dacă mai socotesc demarcarea zero a lui Bastos şi paşii lejeri, de şahist ai brazilianului, plus inexistenţa lui De Zerbi, ajung la concluzia că ori tactica a fost greşită, ori fotbaliştii nu şi-au dat seama care e rolul lor pe teren. Sau preferaţi ideea că adversarul a fost net superior? Cam jenant...

Da’ văd ca m-a furat atacul, cel care trebuia să transforme Victoria în înfrângere şi am uitat complet de apărare. Adversarii au fost mereu primii la minge în faţa liniei noastre de apărare. Iar când am fost noi primii... nici n-am lexic să-l descriu pe Edimar! Omul acesta de pe altă planetă, Brazilia 2, trebuie văzut „la lucru” ca să se înţeleagă ce joacă.  Gafe, lufturi, cartonaş galben în primele 20 minute, nicio pasă logică de-a lungul tusei, spre Nicoară, numai mingi aruncate la derută spre faţă-centru. Nici Rada nu le are cu pasele în lateral şi dezvoltarea jocului pe exterior. Aceleaşi mingi bubuite spre linia întâi a frontului. Maftei, prins de câteva ori prea avansat. Cadu şi Nuno Claro... portughezi (adică n-am mai nimic de zis de ei, deci nu zic).

În minutul 21 se face 1-0 pentru VB, după o recentrare din voleu a lui Todoran şi o pălitură faină a lui Maccarone ăla de Cornel Coman. Apoi, o bară transversală în loc de 2-0. Si sudiştii lui Stan nu vor să se retragă în autobază, să ţină de scor, parcă-s nebuni! Atacă mereu şi mereu şi ne dau lovituri la pateu. Mai că l-aş scoate pe De Zerbi şi l-aş băga în apărare şi pe Panin, măcar să conservăm o înfrângere onorabilă [Nu-i musai să fiţi de acord cu mine. Nu mi-am făcut încă ochelari de citit jocul şi nu văd prea bine nici la distanţă. Poate voi aţi trăit altfel repriza].

Prima repriză din meci şi din retur se încheie, nu înainte să executăm 2 cornere pe după linia de tuşă, o lovitură liberă spre corola plopilor, iar Bastos să ceară penalty la o fază în care mai mult se retrăgea din careul lor în loc să atace poarta.

Repriza numărul 2 şi ultima. Iese mâna aproape moartă a lui Rafael (Bastos) şi intră Kapetanos, atacant de careu veritabil, chiar dacă nu se ştie cât poate face faţă după o accidentare.

Se schimbă asezarea, se schimbă jocul! Peralta coboară mai aproape de Gabi Mureşan (sau Mureşan urcă lângă Sixto; în orice caz, nu mai e un hiatus între ei). De Zerbi se crede Hagi şi încearcă să tragă tot jocul după el, dintr-o poziţie care-i convine mai mult, cea de mijlocaş ofensiv. Unde e Culio? Kapetanos rămâne singur în vârf de catarg, portdrapelul speranţei. Avem mai mult mingea, ne vedem mai bine la televizor. Cam astea ar fi schimbările în bine. In rest, o sumedenie de părţi negative. Muri continuă să dea la ciolane. Nicoară iese definitiv din joc; nimeni nu-i mai dă vreo pasă. Hora face corect numai jumătăţi de fază, apoi parcă-i sare brusc maneta schimbătorului din viteză. Edimar... „meciul vieţii”.
Mare ocazie în minutul 49. Hora recuperează o minge, tâşneşte spre poartă, pare că scapă singur cu portarul şi ştie ce vrea, dar apoi se pierde în propria lipsă de decizie şi dă o pasă aiurea spre Kapetanos (cu om pe el). Pantelis salvează totuşi mingea ce părea umplută de sânge şi o prelungeşte spre De Zerbi, care-l nimereşte perfect pe portar. Italianul iese după 15 minute, terminat, accidentat. Cine ştie când o să-l revedem. De data aceasta, cobelile mele referitoare la relaţia dubioasă italian-noroi s-au adeverit. Intră Batin şi coborâm şi mai mult spre valoarea teoretică a adversarului.

De prin minutul 65, Stan nu mai reuşeşte să-şi ţină echipa departe de propria poarta, oricât de mult ar striga. Si vine şutul fabulos al lui Gabi Mureşan, care-şi spală toate păcatele. 1-1 în minutul 70. S-au mai jucat 24 minute, dar n-am reuşit să-i batem, deşi am controlat jocul. Kape n-a dat gol la singura lui ocazie, deci n-a devenit erou feroviar. A luat un galben, să se mai odihnească cu Timişoara. Si, ca să fie situaţia şi mai împuţită, în minutul 89 Gabi Muresan s-a dus la vestiare, cu cartonaşul roşu în privire. Cam ciudat primit. La 7 faulturi, un cartonaş roşu? Cum jucam noi (probabil şi Tudor) în curtea şcolii: la 3 cornere un penalty... Mureşan scapă de terenurile îngheţate. O să revină la primavară. Cu Timişoara e momentul să-l vedem pe Bakary Sare ce poate sau ne vom ruga pentru Kivuvu.

Acest meci a fost suficient pentru a ne da seama cât de fragil e lotul CFR-ului. Au ieşit doi jucători de bază, pe care nu-i uşor să-i înlocuieşti. O altă piesă de bază, Sixto Peralta, a jucat 94 minute. Veteranul mai are de rezistat cel puţin alte 1350, că n-are clonă.
In ochii lui Minteuan am sesizat astăzi spaimă şi sloiuri de lacrimi îngheţate. Ca şi noi, nu se aştepta la acest eşec. Spre deosebire de noi, însă, Alin A1 a căzut în capcana limbajului de lemn, iar acum trebuie să suporte consecinţele. Nu cu mult timp în urmă, la o emisiune televizată, declara că e mulţumit de lotul pe care-l are la dispoziţie (afirmaţie care l-a mulţumit vizibil pe Iuliu Mureşan).

Închei aici. Ne revedem la meciul cu Timişoara, oricât de crunt va fi el... Hai CFR!