Un clasic șef de autobază, liber de contract în viața reală, declara că ”norocul și ghinionul nu se antrenează”. L-am crezut până în seara asta, când Jorge Costa a demonstrat că există victorie și după 80 minute de eșec, cu condiția să-și bage norocul, nu ghinionul coada!
Cei care n-au văzut meciul CFR-ului cu Ceahlăul, n-au pierdut nimic. Din punct de vedere tehnico-tactic și al prestației jucătorilor, feroviarii aproape că l-au repetat cu fidelitate la Brașov. Ar fi foarte simplu să copy-păstuiesc din cronica acelui meci sau să vă trimit direct în arhivă să-l citiți/recitiți.
Același Peralta, deși într-o formație preconizată de ziariști apărea Celestino. Același obosit, lipsit de prospețime, energie, inspirație, clarviziune, eficiență... Peralta! Mi-e drag Peralta, mi-s dragi pasele lui de geniu, driblingul legănat, liniștea sufletească, imnul Argentinei etc. Dar nu vreau să-l mai văd în prima repriză! Sixto e într-un moment al carierei când trebuie să intre după minutul 60, când adversarii încep să gâfâie, iar un argentinian odihnit, cu mintea limpede și piciorul fin e mult mai util. Același Bastos, pe care chiar VREAU să-l văd în primele 60 minute, nu doar mestecând Orbit Total la schimbare! Vreau să-l văd pe Rafael ăla fotogenicul, de pe DVD-ul tradus din dialectul chinez al limbii braziliene cu care l-a vrăjit pe Paszkany! Același Muri, semi-desprins de echipă, semi-concentrat, semi-determinat, semi-de-recunoscut! Același Modou Oufsaid din meciul cu Ceahlăul, surprins mereu la furat de cireșe din grădina stegarului. Același șters Renan, care ar trebui să facă și să desfacă mai mult, așa cum ne-a demonstrat că poate. În mod normal, logic, nemasochistic, Renan ar trebui să fie responsabil cu golurile noastre, nu cu ale lor. Golul brașovenilor poartă, din păcate, în primul rând semnătura lui.
Dacă-i mai adăugăm celor care și-au reeditat prestațiile lamentabile din meciul cu Ceahlăul și pe cei care azi au ținut morțiș să joace mai subțirel decât de obicei (Camora, Weldon, chiar Beto), ajungem la un răsuflat ușurat din toți rărunchii. Am avut noroc! Mare noroc. Important noroc! Dar cât ține un noroc? Vom vedea în următoarele 180+ minute...
Înainte de primul fluier, Tudor se roagă/pozează că se roagă.
Oricum, e foarte expresiv și obține câteva aplauze de la soțul Angelinei Jolie.
Suporterii l-au cerut pe Piccolo în locul lui Nuno Diogo, dar el a intrat în locul lui Cadu.
Dacă ne era frică de ceva, era exact perechea de fundași centrali.
Încet, dar sigur, în repriza a doua frica a dispărut. În locul ei s-a instaurat groaza...
Beto, pe extrema dreaptă, pregătind o centrare spre careul brașovean.
Normal că asta e o brașoavă de-a mea. Acțiunea se petrece în careul CFR-ului.
Dar nu m-ar mira dacă...
Weldon cu brațele pe sus, exasperat de arbitrul asistent care-l surprinde
pe Sougou intrând în Cartea Recordurilor pentru ofsaiduri.
La pauză, mi-a plăcut mutra concentrată a lui Halloweeno Celestino.
Am avut o presimțire și i-am făcut o poză. Pentru orice eventualitate.
Primul avertisment s-a numit Buga, scăpat spre poartă dintr-o capcană ruginită la ofsaid.
Noroc (iar mi-a venit cuvântul ăsta!) că ”viteza” l-a ”ajutat”
să fie ajuns din urmă de Diogo.
Aici se ”vede” că Piccolo și Diogo nu vorbesc aceeași limbă latină când vorbesc
despre lăsatul adversarilor în ofsaid. Nuno trage mai mult decât ar trebui spre portughezul din poartă decât spre italian.
Cristescu nu e în afara jocului, are altă viteză decât Mugurel,
așa că se duce spre poartă, îl ignoră pe Beto...
... și pune punctul pe Duraziv: 1-0!
1-1! Celestino, ăla negru, înfofolit, care respira greu aerul rece la pauză,
ne arată cum se trage de la distanță exact lângă bară, pe partea interioară a porții!
Trei vorbitori fluenți de limba portugheză la 30 grade Celsius vin urgent să ia lecții de
dicție fotbalistică la 3-4 grade Celsius
Weldon, cale liberă spre poarta Brașovului!
Alt noroc, cu carul. Weldon scapă și de fundași, dar și de Sougou,
care pare să țină morțiș să mai scoată un ofsaid pentru statistici.
Noroc că arbitrii îl ignoră și se concentrează numai pe brazilian.
1-2! Trei puncte mega-norocoase, care acoperă o evoluție horror.
Ochii brașovenilor se umplu de lacrimi, iar mamele noastre zâmbesc amar,
în timp ce-și suflă ușurate nasul în batistă.
Happy Halloween!
mie mi-a plăcut foarte mult Camora.
RăspundețiȘtergere@lex - Sorry! Rămân la părerea că a făcut cel mai subțire meci la CFR, chiar dacă spre final s-a mișcat mai bine.
RăspundețiȘtergere@deaduralex-eu imi pastrez laudele pentru urmatoarele doua meciuri,simt ca o sa avem mare nevoie de ele :)
RăspundețiȘtergere@07-cum ai putut scapa din poze faza din min.12,cand Tudor era cu gura pana la urechi?Asa ceva se intampla la fel de des ca si eclipsa totala de soare.
@caneto - Ahaaa! La mine s-a întrerupt emisia în minutul 12 și pe ecran a apărut: ”Ne scuzați, defecțiune tehnică!”
RăspundețiȘtergereCât despre laude, numai de bine!
@ 07: Camora a fost cel mai bun fundaș-stânga al etapei, spune analiza tehnică a lui Vochin :)
RăspundețiȘtergere@lex - Așa slabi au fost ceilalți 17?! Vochin se ia după cifre. Fotbalul se interpretează însă ”cu ochiul”. :) Eu l-am evaluat pe Camora prin comparație cu evoluțiile din alte etape.
RăspundețiȘtergere@lex - Motivele pentru care Camora e desemnat de Vochin-team drept fundașul stânga al etapei m-au dat pe spate! ”Singurul fundaș stânga care a tras un șut la poartă” Bestial! Râd în hohote! În plus, a dat cele mai multe pase exacte (70). Da' nimic strict legat de faza de apărare (deposedări, degajări, faulturi, cartonașe galbene, mingi scoase de pe linia porții, gafe etc.).
RăspundețiȘtergere