CJ 07 CFR: Alo, protecţia animalelor? Am bătut câinii! [Dinamo

În sfârşit un meci care-ţi lasă pe papile gustul satisfacţiei! CFR-ul bate în Bucureşti, acolo unde nu prea avea obiceiul să fie pragmatic nici măcar în vremurile bune, când avea jucători, prestanţă şi ştiinţa jocului. N-a fost totul perfect, iar CFR-ul n-a strălucit, doar şi-a curentat adversarul exact atât cât a trebuit.

Alt meci jucat la cabine, s-or fi gândit mulţi suporteri ceferişti când au observat o formulă de joc cu doi atacanţi şi cu mijlocaşul de recreaţie Emil Dică în locul mijlocaşului de creaţie Sixto Peralta. Meciul a început cu câinii roşii mârâind la poarta lui Mincă. Dănciulescu a ridicat piciorul şi a urinat cu sânge pe o minge de gol. Se părea că eşecul pluteşte în aerul stătut al Gropii. Obosit de atâta pauză, Gabi Mureşan se mişca greoi şi nu părea în apele teritoriale. Apoi apărarea noastră a stat mai bine în gardă, iar dinamoviştii au fost ţinuţi în zgardă. Le-am oferit toate cornerele din lume, dar n-au scos nimic din ele. Au avut ceva şuturi, dar Mincă n-a muşcat-o. Preocupaţi să nu luăm gol, nu prea am contat în atac, mai ales că mecanica jocului era ceva de genul: dinamoviştii dădeau pe lângă poartă sau în Mincă, Mincă degaja la dinamovişti, iar aceştia o dădeau pe lângă poartă, de unde o lua Mincă să o degajeze...

Pe când să se încheie sfertul academic, hopa şi genul de fază care se întâmplă numai echipelor pipernicite, care nu contează în lupta dintre băieţii de băieţi de cartier (iar de pe locul 10, CFR-ul avea tot dreptul să se ceară inclus în categoria celor care nu cuvântă)! Contact de 1 micron pătrat între o parte anatomică oarecare a lui Gabi Mureşan şi un floc rebel de pe coiul drept al lui Torje. Micuţul, dar talentatul dinamovist se împiedică de propriul ou stâng şi cade ca secerat de seceră şi ciocan, hăpt în careul nostru de locul 10. Arbitrul nu ezită şi arată punctul cu var cu un gest de parcă ar indica gaura curului lui Paszkany [iertare pentru exprimarea de -18 ani, dar uneori arta cere şi violuri explicite pe la spate, mai ales dacă se derulează pe banii investiţi de către victimă].

Torje, după meci: "Când mi-am recăpătat cunoştinţa am observat că eram

întins în careu, grav accidentat peste tot şi mă priveam de undeva de sus,

încercând să mă încurajez să nu mor, că sunt tânăr şi neliniştit".

După ce a executat Dănciulescu 11-le, mi-am zis, precum polonezul, konec filma şi m-am gândit că putem mere cătră căşi şi bătuţi măr şi violaţi, că nu prea mai este loc de noi în fotbalul românesc actual. Fatalism desprins din filmul Mioriţa, nu altceva! Vreo 5 minute am aşteptat să văd dacă tragem obloanele. Dar, surpriză! Tactica cu doi atacanţi a dat roade comestibile! [comentator TV: "cei doi au pus o mână la golul egalizator"]. Nicoară s-a muncit cu o minge prin careul lor, a dat-o în spate, Muri a dat-o în faţă, Buş a dat-o aiurea, de aiurea a apărut Batin, care a egalat: 1-1! Un gol de snooker, imposibil de marcat când joci cu un singur vârf, chiar dacă acesta se numeşte Rafael şi cere insistent mingea cu un deget ridicat...

1-1, Batin. Răzbunarea unui atacant care la UTA n-a reuşit

să-l învingă pe fostul coechipier, portarul Bălgrădean.

Măi copii, jocul s-a schimbat radical din minutul 20. In primul rând au fost spulberate iluziile că ar fi vreun blat. Se juca altceva faţă de recentul pamflet din Gruia. Dinamoviştii au mai venit peste noi, dar păreau deja profund sterilizaţi. Muri şi-a dat drumul la joc, iar echipa a început să se mişte mai natural. Mi-a plăcut, în limitele decente ale plăcerii, evoluţia lui Ema Kone. 1-1 la pauză.

După pauză, Dinamo a intrat într-o nebuloasă, noi nu. Se vedea şi pe faţa lui Andone că habar n-are ce joacă echipa sa. Cei 2000 dinamovişti (Dinamo, locul 5!!!) îl purtau mai degrabă pe Ando spre demisie decât echipa spre victorie. Iar când CFR-ul a început să muşte mai câineşte decât câinii, stadionul a părut total debusolat.

Batin s-a zbătut mult, admirabil chiar. I-am trecut cu vederea toate execuţiile rudimentare, de liga a doua, pentru că a avut şi voinţă şi realizări. S-a luptat cum a crezut el că e mai bine. De fapt, nu asta cerem noi de la ei? Pe cât de frumoasă deviere a reuşit spre Buş, pe atât de monstruos a tratat acesta faza! Dă-l încolo de talent, dacă vine la pachet cu impotenţa! Dacă nici după o jumătate de teren nu ştii cum să închei o fază (şi un meci), stai puiule acasă! Un puşti căruia i s-a dat prea mult nas şi care merită să frece o vreme banca de rezerve. Nu cred că există un loc de titular pentru Buş la CFR. Si nu doar din cauza ratării, ci pentru modul lamentabil de abordare a partidei [Strict părerea mea. Nu trebuie s-o adoptaţi, că doar nu e copil, maimuţă, pinguin siberian sau pet. E doar o părere]. Un lucru bun tot a ieşit de aici: nu m-am mai auzit înjurând zemos timp de 5 minute la un meci al CFR-ului de nu mai ştiu când! Asta e de bine. Se pare că microbul mai este acolo, implantat în cutia mea craniană, navigând printre urmele de creier.

A urmat un gest de antrenor-antrenor al lui Minteuan. Nu l-a schimbat imediat pe Buş, ca să nu-l distrugă psihic, deşi probabil avea în plan să scape de atacantul inutil la prima ocazie, idee încolţită încă înainte de ratarea transmonumentală. L-a mai lăsat în teren minute bune, chiar dacă pe margine erau poate alţii cu priviri de mai utili.

Când mai era un sfert de oră de joc, Emil Dică s-a făcut brusc vizibil cu o pasă pe dreapta spre Panin. Veteranul a expediat mingea la firul ierbii, drept în tenisul lui Hora, care a făcut 2-1 pentru CFR! Acest gol a arătat 100% a CFR pur. Ce ungere cu balsam pe suflet! Ce aduceri aminte...

Hora, rezerva de lux, pare că se cere folosit mai des în careul advers,

unde ştie ce trebuie să facă cu mingea, decât pe extreme,

unde se pierde de cele mai multe ori şi nu-l mai găseşte nimeni.

Meciul mi s-a părut jucat. N-am mai avut nicio emoţie. Se vedea clar că echipa noastră este mai proaspătă (bine, se şi odihnise în etapa trecută... :) ), că Mincă e în zi OK, că mecanismul funcţionează suficient de bine. Puteam să-i batem şi mai rău, dar au avut un portar venit din Liga a 2-a ca să ne arate cum se apără o poartă de Liga 1.

Bălgrădean (23 ani), omul meciului în viziunea mea,

o achiziţie pe care nu m-aş fi supărat s-o fi făcut noi.

Partida s-a terminat după 93 minute. Victorie neaşteptată, dar fără dubii. Arbitrul nu le-a mai dat procente gazdelor după penalty şi astfel CFR-ul a fost lăsat să joace fotbal. Bravo, băieţi! Trec peste meciurile cu Bistriţa şi Gaz Metan şi spun doar atât: urmează Steaua!