Paşa Culio

Mult mai tristă şi mai deprimantă decât scumpirea carburanţilor cu 100%  ştirea transferului argentinianului Juan Emmanuel Culio, împăratul de la mijlocul-stânga CFR-ului, la Galatasaray Istanbul, echipa turcă de prima mână antrenată de Gică Hagi. După 3 ani şi  1 pe 2, timp în care şi-a zidit o carieră respectabilă de fotbalist în Gruia, "Liga lui Mitică" şi în Europa, Culio dă luşcoşul à la Cluj pe baclavale.

Emmanuel merita să fie lăsat să plece. Si-a făcut datoria faţă de club, cu vârf şi îndesat. N-a fost perfect, o ştim cu toţii. A avut şi el câteva călcâie de-a lui Achile, ca mulţi dintre jucătorii străini ajunşi în România. Din fericire, în cazul lui Culio n-au fost sticlele şi pipiţele obssesionante. Din nefericire, slăbiciunile i-au atins totuşi latura fotbalistică. Argentinianul a ţinut mingea cu vreo 2 ani şi 3 pe 4 prea mult, a frânat deseori jocul... frânarilor (motiv pentru care unii l-au acuzat că strică tot jocul echipei), a găsit plasa porţii rar de tot (dar, hei!, ce momente şi-a găsit!), n-a ştiut cum să ceară pasa de gol de la Traore la Roma (ultima e cam forţată, nu?)...

Dar, despre transferaţi, numai de bine! Adevărul gol-goluţ este că JE Culio va lăsa un gol-goluţ imens nu numai în inimile noastre, dar şi pe teren. Mă tem ca de înălţimi şi de fisc de cum va arăta CFR-ul în retur. Să nu vă mire dacă, odată cu plecarea unui simplu mijlocaş stânga (cu extra jumătate de normă defensivă), echipa va părea descoperită pe toate posturile! [şi nu mă refer aici la situaţia comico-comică care ar putea să apară dacă Minteuan l-ar folosi fundaş stânga pe Rada: linie de apărare alcătuită din 4 fundaşi... centrali!]. O să-mi spuneţi că avem variante, avem potenţial în lot, nimeni nu este de neînlocuit, avem şanse reale/barceloniene la titlu... Nu vă pot contrazice; nici Iuliu Mureşan n-ar îndrăzni aşa ceva!

Eu marşez mai mult pe feeling (csaba, nu vine de la ling), decât pe profesionismul tehnico-tactic care ne spune că echipa dă bine pe hârtie (dar o dă în gropi pe teren). Mie o să-mi lipsească Culio, mai mult decât oricare alt fotbalist străin care a îmbrăcat tricoul CFR-ului în ultima mie de ani. O să-i duc dorul când echipa va fi praştie, jucătorii morţi şi neîngropaţi, dar nu va mai fi un Culio pe teren căruia să i se paseze toate mingile, să se descurce naibii cum ştie... Pentru că, dacă vă mai amintiţi de el, Emmanuel nu era din clasa mică a fotbaliştilor e.dici care se ascund de Jabulani după firul de iarbă.

Culio căuta mingea, nu se ruşina s-o lovească, nu se ferea să se dea faultat numai ca să n-o piardă. O iubea! Nu suporta viaţa fără fotbal. Vă amintiţi de Culio accidentat? Eu nu. Parcă făcea concurs cu Panin, care e mai rezistent.

Împăratul se duce la Istanbul, dă coroana pe turban. Sper din suflet să ajungă paşă, să nu rămână un simplu ienicer, să uite de precedentele Dubarbier sau Deac. Pentru mine, vechiul CFR moare odată cu el şi n-am decât să mă adaptez la noul CFR, cel care se naşte în chinuri.

Mult succes, Culio! Fă-ne mândri!