"V" de la "Victorie" [CFR - Astra 2-0]

Deși au trecut destule zile de la debutul CFR-ului în noul campionat al neobositului Mitică, nu mi se pare târziu să trag și eu câteva concluzii de coadă. Mai ales că, după aproape 1000 km de strâns un volan între degete, chiar mi-era dor de tastatură și mouse.

Cine a urmărit meciurile CFR-ului din perioada de pregătire - chiar dacă unele disputate împotriva unor echipe situate la scala 1:10.000 din valoarea Barcelonei - nu poate fi stupefiat (la modul pozitiv) de jocul bun, cu foarte puține slăbiciuni, prestat împotriva Astrei.

Jorge Costa e un antrenor corect, cinstit cu fotbalul. Modul cum gândește acest 4-3-3, considerat prea riscant de către unii specialiști, speologi și interpreți de manele, e dezarmant de limpede. Pur și simplu portughezul nu lasă jucătorii să doarmă în ghete, nu le permite să retrăiască timpurile apuse ale lui EDică! Fiecare are ceva de făcut pentru banii primiți cu sau fără restanțe de la Arpi P. Costa ne-a arătat că formula 4-3-3 se poate aplica CFR-ului, e viabilă, se pliază pe jucătorii avuți la dispoziție, poate funcționa. Aveam temerea că folosirea exclusivă a unui singur sistem de joc poate deveni călcâiul lui Achile al căluțului de foc, dar meciul cu Astra mi-a demonstrat cât de greu poate să-i fie adversarului să-l contracareze, chiar dacă știe la ce să se aștepte!

Are viitor sistemul 4-3-3 (în alternanță cu varianta 4-5-1) la CFR? Răspuns pozitiv din partea mea, dar nu necondiționat. Cred că s-a format o tripletă la mijlocul terenului (Peralta-Mureșan-Renan) cum nu văd ce altă echipă din Liga 1 poate alinia. Aici, la mijlocul terenului, se poate decide un campionat. Aici se pot "face jocurile" atât în atac, cât și în apărare. Cu un astfel de mijloc se pot câștiga meciuri, spectatori, trofee. Cu acești mijlocași în teren, CFR poate obține rezultate, chiar dacă are variante nesigure pentru postul de portar, iar în vârful atacului numai pietre de moară.

Am zis "acești", nu "asemenea" mijlocași, dintr-un motiv simplu: fiecare în parte e de neînlocuit! Renan calcă apăsat pe urmele lui Tomas Costa (devine tot mai implicat în joc, tot mai util, tot mai... indispensabil). Muri... Mai are rost să vorbesc de "chinez"? Banderola de căpitan ar putea să-i fie tatuată pe braț. Impecabil cu Astra. De neînlocuit, fără discuție! Peralta. 90 minute de fotbal pur, de mângâiere a ochilor. Pasele sale prea lungi au fost compensate din plin prin câteva pase ge-ni-a-le! Când e Peralta la minge adversarii se cacă pe ei de groază, vă asigur! Cu cine să-l înlocuiești pe argentinian?

În schema de mai sus am sintetizat jocul echipei, așa cum l-am perceput eu. Lângă Peralta-Mureșan-Renan i-am mai adăugat pe Bastos (stânga) și Sougou (dreapta) și mi-a ieșit acel "V" de la "Victorie" care a făcut ca Astra să arate ca o candidată la lupta pentru evitarea retrogradării. Vă aduceți aminte de Columbia, înainte să fie "descoperită" de Hagi și ceilalți români? Columbia era considerată o forță, cu șanse mari de a sparge norii mondiali americani. Ei bine, Astra a jucat rolul Columbiei, adică cel al victimei.

Eu unul m-am simțit foarte confortabil urmărind CFR-ul în primul joc. Fără să domine total, fără să construiască perfect, impecabil, fără tikki-takka-makka-pakka, dar cu tenacitate și seriozitate demne de remarcat. Fiecare jucător dispus să se pună în slujba echipei, fără să se ascundă de minge și camerele de filmat și fără vedetisme. Nu mi se pare o exagerare să afirm că portughezul Jorge Costa poate face din CFR o echipă care să funcționeze nemțește, cu ceva infuzie de fantezie latină.

Schema de mai sus mi se pare destul de simplă pentru a nu necesita o legendă, ca hărțile de la orele de geografie. Sunt sigur că cel mai dificil v-a fost să-l găsiți pe Kapetanos! Încă nu mi-am format o idee clară. Nu sunt sigur dacă grecul e doar pierdut și încă neregăsit sau pierdut definitiv pentru fotbal. Cert este că timpul nu așteaptă după el, golgeterul lui Muri. Ceasul din Gruia ticăie rapid, iar pe margine așteaptă și alții să-și apuce șansa de un crampon.

Camora putea emite pretenții de a fi... colorat în roșu, anexă la "V"-ul meu. Din păcate, cred că exact aici a fost cea mai mare greșeala făcută de Costa: i-a permis lui Camora să se lupte pentru postul lui Alvaro Pereira de la Porto (dacă Uru îl elibera printr-un transfer în Premier League), lăsând CFR-ul faze întregi fără fundaș stânga! În condițiile în care se știa că singurul lor fotbalist periculos este exact adversarul direct al lui Camora, jucătorul ceferist a fost lăsat să joace mult prea avansat, prea avântat. Noroc că Astra l-a avut pe inutilul Miranda în careul nostru, altfel puteam s-o încurcăm la fazele construite de Stratilă pe dreapta, unde Camora nu era depășit, ci doar lipsea puțin... Stratilă a murit după pauză (ca de obicei) și Camora n-a mai avut probleme, putând intra liniștit în combinații superbe cu Renan. Desigur că urcarea lui Camora pe stânga i-a dat o mai mare libertate de mișcare lui Bastos, care a putut intra spre centru, dar o echipă mai țeapănă ne putea taxa pe contraatac.

Dacă tot veni vorba de Bastos... Brazilianul merită un tricou de titular, chiar dacă-i lipsesc vreo 20-25 procente de inspirație câteodată. Mă bucur când îl văd trăgând la poartă, chiar dacă mai nimerește păsări nevinovate de pe ramuri nevinovate ale copacilor fără vină. Rolul lui este și să încerce să finalizeze, nu numai să dea pasa decisivă unui vârf de atac în eclipsă de formă și inspirație (indiferent dacă se numește Kapetanos sau Bud). Bastos trebuie să fie un Sougou privit în oglindă. Chiar ar face bine să privească mai des spre Sougou, pentru că senegalezul demonstrează că știe ce are de făcut.

N-am să insist prea mult pe jucătorii scriși cu litere mai mici, pentru că scorul de 2-0 nu cere prea multe șuturi punitive în fund. M-a dezamăgit puțin Lionn, aflat în zi modestă, cu contribuție firavă în atac și probleme de blocaj la centrările adversarilor, mai ales în repriza a doua. Rada n-a avut mult de lucru, deci nu merită decorații. Diogo pune suflet, dar pare mai degrabă un fundaș de tatonare, mai puțin de deposedare, slăbiciune care ne lasă la mila atacantului când acesta reușește să preia mingea în careul nostru. Cu Astra ne-am descurcat și cu cei doi fundași centrali, dar cred că nimeni nu consideră această pereche drept soluția perfectă.

Cu voia dumneavoastră, l-am lăsat la urmă pe Nuno Claro, "favoritul" tribunelor. Că a tras de timp, că a mai scăpat mingea, iar apoi și-a adus aminte s-o prindă din nou... nu mi s-a părut ceva ieșit din comun pentru portughez. Dar când l-am văzut respingând mingea la adversar și apoi tăvălindu-se pe jos ca lovit în barbă de Bute sau unul dintre frații Klitschko, nu m-am mai putut abține și am vărsat berea pe mine de râs! 2-0 cu tot cu Nuno în poartă înseamnă să ai echipă care trage la titlu, fără îndoială...

PS - Satisfacția victoriei a fost deplină, mai ales că a fost obținută cu tricouri curate, nepătate, fără reclamă la țepe naționale și fără sprijinul brigăzii de arbitri. Debut perfect. Să vedem și continuarea...