de CJ-07-CFR
pe ovidiublag
Probabil am să enervez, irit sau chiar oripilez pe unii dintre suporterii ceferiști prin demersul meu literar anormal din această lume fotbalistică normală. Cu toate că sunt ceferist, vă spun din capul locului că ieri am publicat un text despre un fost vecin (U-ist!), care mi-a fost tare drag și a cărui dispariție continui s-o regret.
Dacă vă consideraţi în primul rând clujeni, dacă sunteţi ceferişti neorbiţi de ură, dacă nu obişnuiţi să daţi întâi cu pietre şi să vă cereţi scuze mai apoi, vă invit să-l citiţi. Cu siguranţă veţi ajunge la concluzia că la fel aş fi scris şi dacă eroul din poveste ar fi fost ceferist. Singurele lucruri care s-ar fi modificat ar fi fost titlul şi faptul că poate aş fi scris articolul mai devreme.
Dacă vă consideraţi în primul rând clujeni, dacă sunteţi ceferişti neorbiţi de ură, dacă nu obişnuiţi să daţi întâi cu pietre şi să vă cereţi scuze mai apoi, vă invit să-l citiţi. Cu siguranţă veţi ajunge la concluzia că la fel aş fi scris şi dacă eroul din poveste ar fi fost ceferist. Singurele lucruri care s-ar fi modificat ar fi fost titlul şi faptul că poate aş fi scris articolul mai devreme.
Dacă, în schimb, dragostea pentru CFR vă este alimentată numai de ura pentru Universitatea, mai bine nu daţi click pe titlu. Daţi click pe "x"-ul din colţ, ieşiţi de pe blog (eventual înjurându-mă zdravăn) şi evitaţi să mă mai vizitaţi vreodată.
Vă mulţumesc, indiferent de varianta aleasă!
Vă mulţumesc, indiferent de varianta aleasă!
Fain text!
RăspundețiȘtergereFoarte bun articolul,felicitari!
RăspundețiȘtergereLa o varsta "ante-buletin",daca ai boala,te marcheaza profund si o intalnire cu un mic erou local de divizia C,d-apoi cu un fotbalist asa cunoscut,care-ti va deveni si profesor.
Imi apare si mie foarte vag in fata ochilor tipul de caricatura(parca de Al.Clenciu)din revista Fotbal:intr-una din ele,gura tunului continua cu bustul unui fotbalist avand pieptul foarte bombat(Petru Emil?).
Apropos de amintiri,Marcu nu l-a iertat pe frate-to,in schimb eu am vazut unul mai milostiv.Era sezonul '75-76,stateam"ultracentral" la peluza,in Gruia,meci cu FC Arges,ne conduc cu 1-0,in repriza a 2-a atacam ca disperatii,centrarile in careul pitestenilor sunt la juma' de minut,apoi la un moment dat mingea ajunge la unul de-al lor,Dobrin(n-avea conditia fizica a lui E.Dica,dar era un fotbalist bun),pasa printre la Radu II care intra in careu,singur cu portarul(parca Moldovan),cand sa traga din spate este agatat clar(piedica rudimentara)de un fundas,arbitrul fluiera 11 m.Radu II aseaza tacticos mingea la "punctul cu var",dar poarta(dinspre peluza) e goala,ai nostri cu mic cu mare pe arbitru calare.Cand au vazut ca ala nimic,s-au mutat si au format o gramada ordonata in jurul lui Dobrin.Dupa cateva minute,Dobrin a dat a lehamite din mana,s-a indreptat tantos spre careul nostru,i-a facut semn lui Radu II ca valea,a luat mingea si a executat lovitura puternic pe langa si peste poarta,apoi a cerut(ordonat)schimbare.
@caneto - Superba amintire! Ce-mi place cum astfel de istorioare parca se cer scrise si se scriu singure. Dobrin n-avea conditia fizica atomica a lui Dica, dar avea tot restul. Acel -aproape pensionar - Dobrin de la Dinamo - FC Arges 3-4 mi-a ramas pe veci in memorie.
RăspundețiȘtergereio n-am decât o amintire din turul trecut (nu ultimul, ci cel dinainte), mult mai trivială.
RăspundețiȘtergerecred că a fost CFR-Astra (ultimul sub Conceição).
sigur erau vremuri mai grele, deci spectatori foarte puțini.
când au ieșit ceferiștii la încălzire, doar eu și soția în tribuna a doua.
jucătorii nu salută tribunele goale, ci încep să joace mingile.
la un moment dat, Dubarbier se uită înspre tribuna noastră.
moment în care soția sare ca un arc și începe să strige și să dea din mâini.
eu, să n-o las singură, mă ridic și fac și eu și aplaud cu mâinile deasupra capului.
Dubarbier ne face cu mâna.
Tony îl vede, se uită înspre noi și face câțiva pași înspre noi, salutându-ne.
apoi și ceilalți.
ne-am simțit foarte bine.
@deaduralex
RăspundețiȘtergereMi-a adus aminte istorioara ta de o alta intamplare povestita de un fost mare fotbalist(nu mai stiu cine):era capitan de echipa,meci international,timp urat,spectatori foarte putini.
Jucatorul in cauza isi intreaba coechipierii:ce facem baieti,salutam publicul sau urcam in tribuna si dam mana cu fiecare?